Intr-o buna zi calatoream pe plaiuri care pareau din masina raiuri .... Apusul imbraca o haina violet si toamna il acompania cu multicolore frunze ce vantul le purta pe aripile lui ...
Impresionat fiind de mrejele si iluziile vederii si simtirii launtrice am hotarat sa fiu un pic mai lacom si mai egoist si sa fur putin din acest peisaj cu ajutorul aparatului meu foto. Am facut cateva poze si ma tot uitam sa vad cum au iesit. Tot chinuindu-ma sa fac pozele cat mai bine si cat mai multe am realizat intr-un final marea ironie si marele aparent paradox. Eu vedeam ce vedea aparatul si nu ceea ce se vedea...:)) Apoi nemultumit tot incercam sa-l fac pe aparat sa "vada " mai bine ...:)) Dar nimic ...aparatul era limitat de tehnologia intrinseca lui... Parasind apartul foto in geanta lui am inceput sa VAD ceea ce incercam sa "inteleg "prin obiectivul aparatului. Greu ...Izbitor ....Dureros de frumos ...Simteam cum parul mi se ridica pe spate si pe maini ...era o senzatie unica de intelegere si simtire simultana. Greu de spus , greu de aratat. Lesne de trait . Asa pentru prima data am inteles " In Shin den Shin! "
Daca am deschide mai mult ochii si sufletul si nu mintea care priveste prin lentilele si obiectivele sale.... Daca am fi liberi si nu am incerca sa cuantificam totul cu unitatile noastre de masura preconcepute ...Daca am privi copacul si nu ceea ce noi stim despre copac ...Daca am fi o secunda copacul .... Dar in gluma aud vocea unui prieten : " ma, esti copac ? " Nu, nu sunt copac dar sunt si copac ...Nu sunt nimic dar as vrea sa fiu in si cu ...totul ...As vrea sa fiu Unul ....Osho descria foarte bine aceasta senzatie in cartile sale....
Lasati aparatele foto sa faca poze pentru cei care nu pot vedea ceea ce se vede... :) Cu cat obiectivul este mai ingust cu atat imaginea si lumina sunt mai inguste si mai putine ...:)
Impresionat fiind de mrejele si iluziile vederii si simtirii launtrice am hotarat sa fiu un pic mai lacom si mai egoist si sa fur putin din acest peisaj cu ajutorul aparatului meu foto. Am facut cateva poze si ma tot uitam sa vad cum au iesit. Tot chinuindu-ma sa fac pozele cat mai bine si cat mai multe am realizat intr-un final marea ironie si marele aparent paradox. Eu vedeam ce vedea aparatul si nu ceea ce se vedea...:)) Apoi nemultumit tot incercam sa-l fac pe aparat sa "vada " mai bine ...:)) Dar nimic ...aparatul era limitat de tehnologia intrinseca lui... Parasind apartul foto in geanta lui am inceput sa VAD ceea ce incercam sa "inteleg "prin obiectivul aparatului. Greu ...Izbitor ....Dureros de frumos ...Simteam cum parul mi se ridica pe spate si pe maini ...era o senzatie unica de intelegere si simtire simultana. Greu de spus , greu de aratat. Lesne de trait . Asa pentru prima data am inteles " In Shin den Shin! "
Daca am deschide mai mult ochii si sufletul si nu mintea care priveste prin lentilele si obiectivele sale.... Daca am fi liberi si nu am incerca sa cuantificam totul cu unitatile noastre de masura preconcepute ...Daca am privi copacul si nu ceea ce noi stim despre copac ...Daca am fi o secunda copacul .... Dar in gluma aud vocea unui prieten : " ma, esti copac ? " Nu, nu sunt copac dar sunt si copac ...Nu sunt nimic dar as vrea sa fiu in si cu ...totul ...As vrea sa fiu Unul ....Osho descria foarte bine aceasta senzatie in cartile sale....
Lasati aparatele foto sa faca poze pentru cei care nu pot vedea ceea ce se vede... :) Cu cat obiectivul este mai ingust cu atat imaginea si lumina sunt mai inguste si mai putine ...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu