Apicole

Mierea de Albine 

    In compozitia mierii intra: apa, carbohidrati, fructoza, glucoza, sucroza, proteine, aminoacizi, vitamine si diverse minerale.
    Mierea are numeroase beneficii terapeutice. Mierea are proprietati antiseptice si antibacteriale, care au fost recent explicate pe cale stiintifica. Activitatea redusa a apei in miere duce la formarea osmozei si drept urmare actioneaza ca antiseptic fiind asadar un tratament bun pentru durerile legate de intestine.
    Valorile nutritive ale mierii sunt extrem de importante. Pe langa carbohidrati, mierea mai contine polifenoli. Acesti antioxidanti ajuta la prevenirea si tratarea anumitor boli de colon, ajutand in acelasi timp la intarirea sistemului imunitar si la reducerea nivelului colesterolului.
    Trebuie stiut ca mierea este un aliment miraculos care nu expira niciodata. Se spune ca arheologii au gasit in mormintele egiptene borcane cu miere vechi de 2000 de ani. Cand le-au deschis si au gustat mierea din interior, aceasta era inca dulce si aromata. 

Polenul Recoltat de Albine

    COMPOZIȚIA POLENULUI
    Polenul de albine conține următoarele substanțe: vitamine (provitamina A, vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B5, B6, B12, vitamina C, D, E, F, H, K, PP și acid folic), minerale (calciu, fosfor, potasiu, fier, cupru, iod,
zinc, sulf, sodiu, clor, magneziu, molibdem, seleniu, brom, siliciu și titaniu), aminoacizi, carbohidrați, acizi grași, enzime, coenzime și diverse grăsimi. Polenul conține 22 de aminoacizi, 18 vitamine, 25 de minerale, 59 de elemente de bază, 11 enzime și coenzime, 14 acizi grași, 11 carbohidrați și aproximativ 25% din compoziția sa este reprezentată de proteine. Polenul este extrem de bogat in betacaroten, ce reprezintă precursorul metabolic al vitaminei A. De asemenea, după cum se observă, are un complex bogat de vitamina B precum și vitaminele C, D, E și lecitină.
    Polenul conține cu 50% mai multe proteine decat carnea de vită, totuşi conținutul său de grăsimi este foarte scăzut. Este o sursă de proteine excelentă pentru vegetarieni conținand mai mulți aminoacizi decat ouăle,
carnea de orice fel și produsele lactate. Consumul de polen asigură aportul de minerale necesar organismului, chiar și acele minerale care nu se gasesc de regulă in suplimentele alimentare comercializate in farmacii.

      Veninul de albine

    Veninul de albine este un produs de secretie al albinelor lucratoare, ce este stocat in punga de venin si eliminat la exterior in momentul inteparii, care in fapt reprezinta un act reflex de aparare.  
    Secretia de venin este influentata de varsta albineor, de hrana si de sezon. S-a constatat ca albinele recent eclozionate nu au venin, abia la varsta de 6 zile reusesc sa cumuleze pana la 0,15mg, iar la 15-20 de zile 0,30mg.
    Albinele crescute fara polen, deci fara proteine, nu produc venin. Generatiile de albine crescute primavara cand resursele polenifere sunt bogate, produc mai mult vein decat cele crescute vara sau toamna. Odata folosita, rezerva de venin nu se mai reface si albina moare.
    Virtutile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, aceste informatii aparand chiar din antichitate.
    Ele au fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat ca articulatiile dureroase reumatismale deveneau indolore ca urmare a intepaturilor de albine.
    Astfel s-a descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice.
    Veninul are in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactericid.
    Totusi trebuie tinut cont ca aproximativ 2% din populatie prezinta reactii alergice fata de intepaturile de albine si viespi. Persoanele alergice la veninul albinelor prezinta simptome foarte severe chiar si dupa o intepatura: inflamatia puternica a zonei intepate, rash cutanat, edeme masive la locul intepaturii, dar si in alte regiuni, varsaturi, confuzie mentala, chiar si dificultati de respiratie.
    Sursa: http://www.emiere.ro/