sâmbătă, 13 august 2011

Istoria mea si a parerii mele despre medici!


           Aveam 4 ani... Eram la Constanta impreuna cu parintii mei... In acea seara a inceput totul!  Vazusem filmul romanesc "Codin" in care acest puternic personaj sfidase de mai multe ori moartea ca in final sa se intalneasca cu ea datorita mamei lui, o fanatica religioasa. M-am trezit in miezul noptii urland cat puteam ca "eu nu vreau sa mor". Din cauza agitatiei si fricii cumplite mi s-a facut rau si am dat afara din mine tot ceea ce mancasem. Acea noapte mi-am amintit-o mereu... Chiar si acum dupa 30 de ani. Ceva atunci, acolo a inceput sa se schimbe sau sa creasca in mine: "DORINTA DE A TRAI!!!", "Refuzul ostentativ de a muri!"
            Aveam 12 ani... bunicul meu moare de cancer la stomac... Din nou un soc... Eram copil si l-am vazut plecand la spital... Eram sigur ca se va intoarce si nu m-am dus sa-l salut sau sa vorbesc cu el. Nu s-a mai intors decat rece si inert. Acel ceva din mine a mai primit apa si hrana si a inceput sa creasca si mai tare...
            Aveam 18 ani... In urma unor experimente alimentare, a unor greseli de alimentatie si a unei erori de antrenament, am suferit o fractura de rotula pe genunchiul drept. Rotula era crapata/ despartita in doua parti. Eu mergeam intr-un picior, dar ceva imi spunea sa nu merg la spital... Poate faptul ca bunicul meu nu s-a mai intors???  Poate faptul ca vazusem ce inseamna spital...??? Intr-un final, dupa o saptamana, am ajuns cu genunchiul umflat si negru la spital. Doctorii ingroziti au vrut sa-mi faca internarea si sa ma opereze ca sa "nu-mi pierd piciorul" :))  "Distractie" mare cand am auzit si de operatie... Am plecat acasa sa-mi iau ce-mi trebuia pentru internare si dus am fost... Mi-a luat un an si jumatate pana sa merg din nou bine si sa pot sa dau examen la facultatea de educatie fizica. Fara ghips, fara operatie, fara incurajari, fara medicamente, fara doctori si spitale... Greu de crezut, nu??? Stiu! :)) Atunci a fost momentul care m-a adus aici... Eram confruntat si ma confruntam... Eram descurajat de toti si ma simteam singur impotriva tuturor... Parea o nebuna si lasa actiune a unui tanar mai mult fricos decat rebel. Eu de fapt eram, DOAR EU! Nu credeam in nimic din ce nu-mi putea confirma nimeni!!! Asa am inceput sa studiez temeinic si profund alimentatia si "medicamentatia"  naturista. Mancare proaspata si cruda, tratamente babesti si credinte in... MINE INSUMI!!!
Am terminat facultatea de educatie fizica si acum alerg si merg normal... Traiasca lipsa mea de credinta in Prof. Dr. Universitari care vazand radiografiile sustineau ca nu am sa mai pot face sport si ca o sa raman un handicapat tot restul vietii...!!! :))
Au trecut anii, au trecut muuulti ani, ani in care mintea si sufletul meu au fost preponderent preocupate de problema vietii si a mortii, a vietii de aici si de dincolo. Am fost impins de frica, de curiozitate, de fascinatia misterelor cat si de dorinta puternica de a ajuta oamenii dragi mie. Citeam tot ceea ce se referea la sanatate, viata, moarte sau misterele vietii si ale mortii... Am acumulat informatie si experiente cat alti oameni in zece vieti...
            Acum si aici, scriu acest post si-l dedic bunicii mele, Elisabeta, pe care maine (04.11.2010) o sa o ingropam multumita medicilor!!! Dedic acest post bunicilor mei si acelor oameni care au intrat in pamant din cauza diplomelor si licentiatilor in medicina umana!!! Dedic acest post acelor oameni care NU SE TEM si care vor sa traiasca sanatosi! Bunica mea avea 88 de ani si era destul de bine la varsta dansei. Era constienta, era inca activa si relativ sanatoasa. A cazut si si-a fracturat piciorul. A ajuns la pat si de aici au intervenit "DOMNII Doctori" (a se citi criminali cu diploma!!!). Printre multele greseli evidente, de care mie mi-ar fi rusine, enumar: -- perfuzii cu solutie salina unui om care avea probleme cu tensiunea si cu inima; -- antibiotice pe cale bucala (fara un test de toleranta) unui om in varsta care nu mai manca si care nu prea bea lichide si mai sunt si altele...:( ! Bunica mea ajunsese sa trebuiasca sa inghita 10 pastile de cate 2~3 ori pe zi! Va imaginati...? Devenise un container/ depozit de chimicale. Nu putea sa manance si nu putea sa bea apa... CU CE SA SE ELIMINE ACESTE TOXINE???  DE UNDE ENERGIE PENTRU METABOLIZAREA SI ELIMINAREA ACESTOR OTRAVURI???? Si asa... seara la ora 22 era mai bine si, dupa medicamentele de la ora 11, sa i se faca rau si la ora 2.am sa moara... In cateva ore... Ca sa nu va mai povestesc ca era alergica la antibiotice... DAR CUI SA-I PESE??? Ca domnii doctori au treaba... sunt ocupati sa numere banii si sa flirteze cu asistentele...:)
            Cunosc atat de multe exemple de oameni care s-au plans de malpraxis medical incat nici nu va puteti imagina. Malpraxisul este cel mai greu de demonstrat mai ales la noi in tara; tara in care viata si sanatatea unui om nu valoreaza mai nimic...:( Sunt atat de multe de spus, sunt atatia misei de atarnat in teapa si in streang, sunt atatia "licentiati" fara omenie si fara scrupule incat iti este sila sa mai pronunti cuvantul "medic". Sunt convins ca si pe vremea lui Hipocrate erau din astia... Nu degeaba Hipocrate a pus la punct un juramant!!!! Dar acum nu mai gasesti un OM care sa fie si medic sau un medic care sa fie si OM!!! Toti sunt amabili si prompti daca vad ca ai resurse... Deja padurea lor e mai mult cu uscaturi si greu mai gasesti un copac verde si priceput!!!
            Celor ce vor sa inteleaga ce spun le recomand cu insistenta sa citeasca doua carti: "Mafia Farmaceutica si Agro-Alimentara - Dr. Louis de Brouwer" si "Vaccinarea: Eroarea medicalã a secolului. Pericole si consecinte"... Asa poate vor intelege si cum nu functioneaza chimicalele in care noi credem cu sfintenie si cum se imbogatesc domnii doctori (a se citi criminali cu diploma!!!) in urma prescrierii de medicamente. Nu v-ati intrebat niciodata de ce retetele au parafa medicului si de ce ori raman la farmacie, ori sunt inregistrate la farmacie???? Pai, pe deoparte, ca sa isi asume cineva responsabilitatea (acesta este motivul aparent si pozitiv) si, pe de alta parte, ca domnii doctori (a se citi criminali cu diploma!!!) sa primeasca procentul din vanzarea medicamentelor!!! (acesta fiind adevaratul motiv si cel mai putin pozitiv!)
          Oameni buni..., doriti sa traiti???? Nu inghititi medicamente cu pumnul si nu mai credeti in ce vi se spune sa credeti! Credeti in voi si in VIATA!!! Studiati temeinic sacrificand timp, caci cunoasterea este rasplatita cu viata si libertate!

2 comentarii:

  1. Felicitari! De doua ori felicitari! Adica.. de trei ori felicitari!1) pentru respectul fata de memoria bunicilor; 2) pentru ca te-ai trezit si mai ales ai facut-o la timp; 3) pentru ca ai decis sa faci publica experienta ta si sa incerci trezirea si a celor care inca nu au inteles ca de cele mai multe ori moartea poarta halat alb cu stetoscop si parafa.

    RăspundețiȘtergere