Stapanul vietii mele :)

      Un om adevarat, cred eu, este stapanul propriilor simtiri si trairi. El alege sa le manifeste sau sa le restrictioneze din diferite si intemeiate motive sau nu. Atat timp cat ne conduc instinctele... suntem animale si sclavii animalului din noi. Nu trebuie nici sa negam propriul nostru biologic, dar nici sa nu-l lasam sa ne acapareze si noi sa ajungem sa ne identificam cu el si cu unele nevoi biologice. Si cand spun asta, nu ma refer doar la sex. :)) Ma refer la mancare, aer, apa, fara de care omul spune ca nu poate trai. Daca fara acestea nu poate cu adevarat trai... fara nevoia de masina si fara masina poate trai fara nicio problema! Fara o casa a lui poate trai iar fara probleme. Si daca totusi vrea o casa... poate sa obtina una modesta si sa isi cheltuie din restul timpului, banilor si vietii pentru a se regasi pe sine.

     Sunt multe intrebari si multe raspunsuri... Dar dincolo de acestea suntem noi. Singurul lucru adevarat fara de care nu putem trai suntem noi insine. Stiu oameni care au tinut post 90 de zile. Da, NOUAZECI DE ZILE si inca traiesc. Stiu oameni care nu au baut apa doua saptamani si inca traiesc, stiu oameni care au trait ani muuulti fara sex si inca traiesc. Dar fara noi insine nimic nu exista si nu are sens. De nimic nu mai este nevoie, pentru ca noi nu mai suntem.

    Noi dam sens si valoare vietii noastre, noi dam sens si culoare lucrurilor si universului nostru, noi punem etichete pe tot ce cunoastem. Noi, acel noi care nu este vizibil si palpabil. Ca intr-o carte de colorat noi alegem culorile si ce anume sa coloram si ce nu. Noi raspundem fata de noi de tot ceea ce gandim, simtim, spunem si facem. Nu ne condamna nimeni, nu ne iarta nimeni, nu ne impiedica nimeni si nu ne ajuta nimeni. Noi suntem asemeni divinitatii pentru ca suntem in stare sa fim ca El, niste creatori. Suntem creatorii propriului nostru destin. Suntem creatorii propriului rai sau iad. In fiecare clipa avem liberul arbitru activat si putem alege daca sa vedem si sa urmam partea intunecata sau luminoasa a lucrurilor. Noi simtim si alegem daca sa zambim sau sa plangem. Noi atragem tot ceea ce avem si ne loveste. Noi cream, noi alegem, noi punem in opera zambetul din sufletul nostru ca ceilalti sa-l vada... Nu Dumnezeu, Nu guvernul, Nu societatea. Nu mai dati vina pe natura, pe frig, pe societate si pe conducatori...!!!

     Noi suntem proprii stapani. Singurii care ne inrobesc suntem doar noi si acea multitudine de eu-uri care zic: "eu vreau blugi Levi's, eu vreau casa, eu vreau masina, eu vreau bani, eu vreau o gagica buna, eu vreau icre negre, eu vreau alcool, eu vreau tigari, eu vreau... eu vreau... eu vreau..." si uite asa incepe sclavia. Suntem sclavii propriilor dorinte egoiste de cele mai multe ori.

     Daca noi nu am fi proprii nostri sclavi, nimeni nu ar putea sa ne faca sclavi si sa ne controleze si  sa ne manipuleze. Nu ar avea efect nici cipuri, nici sateliti, nici camere, nici banci, nici... nimic. UN OM LIBER NU POATE FI CONSTRANS DE NIMENI SI NIMIC!!! Un om liber renunta la viata, dar nu la demnitate, onoare si libertate. Un om liber intelege, simte si traieste adevarul ca viata este doar o manifestare a propriilor alegeri. Daca el alege sa moara ca sa nu piarda libertatea... A RAMAS SI IN MOARTE LIBER. Caci ultima alegere tot el a facut-o.

     Daca noi intelegem ca fericirea nu depinde decat de noi, atunci noi vom putea fi liberi si sa alegem sa fim fericiti. Daca noi consideram ca fericirea depinde de ceva anume: bani, partener, sex, soare, religie, etc ., atunci mereu vor fi motive de nefericire... mereu o sa fim  sclavii dualitatii care se manifesta in orice. Binele are si o doza de rau si tot asa... Nimic nu este absolut. Si atunci cand obtinem banii... ceva dam din noi pentru ei  si acel ceva o sa ne fure si din fericirea pe care ne-o aduc banii... Daca ne vindem sufletul ca sa obtinem bani, ne prostituam societatii si patronului... crezi ca o sa fim fericiti??? Eu cred ca nu.

     Mai sunt atatea de spus... si totusi cele mai multe sunt de facut. Dar facand intelegem ce trebuie sa spunem si nu invers. Nu spunand ajungem sa stim ce trebuie sa facem...:))